Nov
5
Când te plimbi prin Pădurea Adormită fereşte-te să faci vreun zgomot pentru că în Pădurea Adormită doarme moartea şi nu ai vrea să o trezeşti.
Când te plimbi prin Pădurea Adormită păşeşte cu grijă, păşeşte pe vârfurile vârfurilor degetelor şi uită te cu atenţie pe unde calci, să nu striveşti vreo ramură uscată. Moartea are un somn uşor, până şi cel mai mic zgomot o poate trezi.
Când te plimbi prin Pădurea Adormită să nu cumva să respiri sau să simţi ceva. Până şi bătăile de inimă ale unui om pot trezi moartea şi nu ai vrea să o trezeşti.
Când te plimbi prin Pădurea Adormită să păşeşti pe vârfurile vârfurilor degetelor, să îţi ţii respiraţia şi să te duci golit de sentimente. Mergi cu grijă pe cărarea din mijloc şi vei ajunge în locul unde doarme moartea. Apleacă-te şi şopteşte-i la ureche: „Am venit…”
Moartea se va trezi din somnul ei adânc şi îţi va spune:
„Azi trebuie să mori.”
Priveşte-o în ochi şi spune-i:
„De ce azi şi nu ieri?”
Te va privi la rândul ei în ochi şi îţi va spune:
„Nu am nevoie de tine.”
Va pleca şi te va lăsa singur iar tu vei simţi nevoia să dormi şi te vei aşeza în locul ei.
Când te plimbi prin Pădurea Adormită fereşte-te să faci vreun zgomot pentru că acolo doarme cel de dinaintea ta.
5 Responses to “Schht!”
Leave a Reply
December 6th, 2008 at 11:09 pm
de multe ori mi-am dorit sa dispar…dar nici macar moartea nu m-a vrut…numai singuratatea imi tinea companie…mai rau e ca nici nu stiu ce era cu acele sentimente…aberez si eu…se molipseste…
December 6th, 2008 at 11:40 pm
Nu aberezi… te inteleg, sa stii.
Nu cred ca poate cineva sa afle ce e cu sentimentele de genul asta. Viata e mult prea dura, din nefericire…
December 7th, 2008 at 12:53 am
ai un sentiment placut cand stii ca cineva te intelege, si nu te considera o ciudata… nu ca m-ar deranja cand lumea mi-o zice, dar devine plictisitor…fiecare e cum e si nu trebuie sa dea explicatii nimanui…
ma intreb…daca am sti de unde provin acele sentimente, am putea face ceva sa le schimbam?…
December 7th, 2008 at 12:24 pm
Mai ciudat mi se pare sa afirmi despre cineva ca e ciudat. E ca si cum ai spune “esti prea complex pentru mine, nu sunt indeajuns de receptiv, de inteligent, de empatic pentru a te intelege”. Ar fi dragut ca pe langa celelalte lucruri pe care le face omul pentru a se autodepasi, sa faca si exercitii de intelegere a celorlalti.
Eu nu stiu daca mi-as schimba sentimentele… Chiar daca mi-ar fi poate mult mai bine fara ele, nu as mai fi eu. Pana la urma, eu sunt singurul lucru care mi-a mai ramas si imi va ramane pentru eternitate. Nu as vrea sa ma pierd pana si pe mine…
December 7th, 2008 at 1:54 pm
sentimentele se schimba…dar asta nu inseamna ca nu mai esti tu sau ca te vei pierde…
de exemplu, azi m-am trezit oarecum bucuroasa…de ce?…nici eu nu stiu…asa ca am inceput sa caut motivul…dar nu am gasit nici unul…mai degraba am gasit motive de tristete sau de ingrijorare…dar chiar si asa…sentimentul acela de bucurie a persistat…
asadar ajung la aceeasi concluzie…nu stiu ce e cu toate sentimentele astea sau de unde vin…
se schimba singure…